Gigel

Minunea noastra mica, Ghilgames, Gigel, mogaldet, cam asa il alintam noi. Se apropie de 5 saptamani si l-am gasit aruncat pe strazi, ud si ca vai de el cand avea doar 3 saptamani, ne-a trezit noptile si ne-a consumat multa energie si timp, dar nimic din toate astea nu conteaza, important e sa fie sanatos si sa se dezvolte frumos. In schimb avem o apasare si o tristete care ne macina: faptul ca nu va fi dorit si iubit de oameni asa cum ne dorim noi, oameni care sa-l primeasca in casa si in suflet si ca vom fi nevoiti sa-l ducem in adapost cand va mai creste.

Gandul asta imi sfasie sufletul prin prisma experientei cu toti puii salvati si ingrijiti de noi, pui care au crescut in adapost, nedoriti de nimeni in afara de noi doar pt ca sunt catei fara rasa, a caror menire si soarta e sa stea in spatele curtii intr-un cotet putrezit ca sa pazeasca curtile satenilor. Sper intr-o minune pt el, sper ca un om de exceptie sa il doreasca si sa-i ofere ce imi doresc pt el si pt toti cateii pe care ii ingrijim si ii iubim: un cosulet in casa, plimbari in parc, hrana de buna calitate, ingrijire veterinara si multa iubire.